Eseu vizual despre copilărie, la Urbanesc

Încape oare toată copilăria într-o mansardă? Poate că îi rămâne pe afară o mustață de veveriță sau  o coadă de mâță, dar vă asigur că, vizitând expoziția organizată în cadrul proiectului „Copilăria. Rămășițe și patrimoniu“, amenajată într-un spațiu bucureștean recent inaugurat, Urbanesc, puteți regăsi câteva dintre lucrurile pe care le credeați pierdute pentru totdeauna.

La Urbanesc e timpul îngerilor transformați în gheme, e loc pentru calul albastru, pentru avion cu motor (ia-mă și pe mine-n zbor), pentru păpușa preferată cu care o fetiță s-a jucat atât de mult încât a ajuns, biata de ea, cam șifonată, este un spațiu magic în care călătorești prin viețile copiilor din satele secolului trecut, ajungând până în copilăria ta. Cumva, îți recâștigi parcă, pentru un ceas, anii lăsați în urmă. Dacă nu vă place poezia, poate că veți găsi mesajul transmis de curatorii Lila Passima și Cosmin Manolache liricoid, iar dacă nu recunoașteți ceea ce se numește „poetica muzeografică“, poate că veți găsi mesajul expoziției simplist. Dar niciun obiect nu este pus la voia întâmplării și fiecare ascunde în el un simbol. „Este o poveste pentru copii, un eseu pentru adulți“, a spus curatoarea expoziției, Lila Passima, în deschidere, care a explicat și de ce a ales unele jucării uzate, atât pentru expoziția din străinătate, cât și pentru cea deschisă la Urbanesc.


Un înger e ca un ghem

Numai că el, în loc de fire,

Are gânduri bune.

Un înger arată ca un copil cu aripi.

Ca o fantomă bună.

E transparent,

Dar are picioare mici.

 

Expoziția cuprinde atât fotografii pe pânză, din arhiva MȚR, cât și obiecte și jocuri. Printre acestea, lipite parcă de mâna unui copil, stau câteva poezii scrise de Sorin Stoica (fost angajat al muzeului, decedat în urmă cu câțiva ani, la doar 27 de ani) împreună cu mai mulți copii, care l-au ajutat să înțeleagă ce este un țăran, ce este un înger, de ce obiectele nu au suflet și multe alte lucruri interesante.

Obiectele nu au suflet

Asta e clar

Pentru că ar fi haios să-ți fugă,

Dau doar un exemplu,

Caietul de sub creion când scrii

Ar fi un haos total

Și-așa suntem noi care distrugem totul

Dar să mai fie și obiectele.

Într-un colț e o pernă cusută de Irina Nicolau, care pare că păstrează ceva din sufletul celei care i-a dat viață, contrazicând „teoria“ de mai sus. Când amintește de acest obiect, curatoarea Lila Passima simte un nod în gât și aproape că îi dau lacrimile. Cumva, prin această pernă, Irina Nicolau e și ea prezentă.

Alături de Lila Passima, la vernisajul de vineri după-amiază au mai luat cuvântul Virgil Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român și Ioana Popescu, etnolog, inițiatoarea proiectului. Atenți la detalii, organizatorii au pregătit mere coapte pe băț și floricele de porumb și au povestit, ca între prieteni, ce au reușit să realizeze până acum cu acest proiect și ce va urma.

Expoziția face parte dintr-un proiect amplu inițiat în urmă cu aproape doi ani, finanțat de Comisia Europeană prin Programul Cultura, și derulat de Muzeul Țăranului Român în parteneriat cu Muzeul din Lębork (Polonia), Asociația ARTEES (Franța) și Institutul Cultural Român, cu sprijinul Ministerului Culturii. „Copilăria…“ din mansarda Urbanesc este o expoziție-semnal, realizată special pentru acest spațiu, și marchează realizarea unui muzeu virtual al copilăriei, ce urmează să fie lansat online pe 25 aprilie 2013, precum și încheierea unui periplu european al expoziției-mamă – „Copilăria. Rămășițe și patrimoniu“ – itinerate la Londra, Paris, Madrid, Roma, Stockholm, Varșovia și Lębork, unde se află până la 30 aprilie.

Directorul Muzeului Țăranului Român, Virgil Nițulescu, a menționat că s-a simțit mândru când, ajuns la sediul ICR din Paris, a găsit o broșură a expoziției care semnala că proiectul a trecut și prin capitala Franței.  Meritul este în principal al echipei care l-a coordonat, a mai spus acesta, care a subliniat faptul că și-ar dori ca ideea de a crea un muzeu al copilăriei, nu doar în mediul virtual, să poată deveni realitate. Copiii ar învăța mai devreme cum să privească un exponat, ar înțelege mai devreme ce este o expoziție.

Ioana Popescu a mărturisit că dorința de a realiza un muzeu al copilăriei a apărut în urmă cu douăzeci de ani, dar că niciodată nu s-a putut găsi un spațiu pentru un astfel de proiect. Aceasta salută faptul că va putea exista un astfel de spațiu, fie și virtual, fiindcă îi va oferi vizitatorului posibilitatea „să intre în bucătăria muzeului“, să înțeleagă de ce au fost alese anumite exponate, precum și alte detalii interesante.

Expoziția va putea fi vizitată la Urbanesc (str. Ștefan Luchian nr. 17, colț cu str. Mântuleasa) până la 28 aprilie 2013. Iar din 25 aprilie, românii vor avea și ei un muzeu virtual al copilăriei.


Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu Cosmin Manolache ICR Ioana Popescu Lila Passima Muzeu virtual al copilariei Muzeul copilariei Muzeul Taranului Roman Poetica muzeografică Programul Cultura Sorin Stoica Urbanesc Virgil nitulescu

Recomandă articolul și altora!

Recomandă prietenilor

Lasa un comentariu

Trebuie sa ai un cont ca sa comentezi.